Direct la subiect:

Luni, audierea ministrului Energiei, Virgil Popescu, chemat de USR să dea explicaţii în legătură cu măsurile haotice din domeniul energetic, a fost întreruptă de deja cunoscuta agresiune a lui George Simion asupra ministrului, în timp ce acesta îşi susţinea discursul. Acolo unde majoritatea cetățenilor decenți au văzut această agresiune ca pe un demers sălbatic și intolerabil, majoritatea de la putere a văzut și o oportunitate.

Sub pretextul prevenirii unor astfel de apucături fără precedent în istoria Parlamentului român, în care diverși reprezentanți AUR confundă Parlamentul cu ringul de lupte, teatrul absurd și stadionul, toate într-o singură ședință, printr-un proiect de hotărâre s-au impus, din păcate, reguli care limitează inclusiv libertatea de exprimare și transparența activității parlamentare.

Marţi, în şedinţa Comisiei pentru Învăţământ, am avut pe ordinea de zi, anunţată cu numai 24 de ore înainte, un aviz şi trei rapoarte despre dezbaterea cărora merită să ştiţi următoarele:

Plx. 17/2022 este un proiect de lege iniţiat de Guvern, mai precis de Autoritatea pentru Digitalizarea României, şi transpune o directivă europeană privitoare la utilizarea datelor deschise, adică datele pe care instituţiile publice trebuie să le pună la dispoziţia tuturor. Proiectul a primit aviz favorabil în unanimitate.

Plx. 523/2021 este o iniţiativă a PSD prin care se aduc modificări Legii educaţiei fizice şi a sportului. La o lectură atentă a proiectului de lege şi a concluziilor avizului nefavorabil primit de la Consiliul Economic şi Social, nu am putut să nu mă gândesc că, în 30 de ani de guvernare fesenistă – sub diferite acronime și măști ideologice, societatea a fost năpădită de o junglă de interese personale întreţinute de la bugetul de stat. Şi, în această vegetaţie luxuriantă, nu există frunză pe care să o atingi fără să sară o şopârlă PSD, PNL sau UDMR care se pitea acolo. Revenind la proiect, Federaţia Română Sportul pentru Toţi ar fi urmat să capete o putere deosebită asupra activității sportive şi, bineînţeles, fonduri pe măsură. Din fericire, s-a votat un raport de respingere.

Plx 538/2021 este o propunere legislativă prin care se înfiinţează o platformă naţională pentru raportarea activităţii ştiinţifice a cadrelor didactice şi a cercetătorilor din universităţi. Cursul dezbaterii ei în Comisie ar putea constitui, pentru un scenarist cu imaginaţie, sâmburele de adevăr de la care se dezvoltă acţiunea unui thriller politic. Cu doi senatori iniţiatori principali, unul de la PNL, Adrian Hatos, celălalt de la PSD, Leonard Azamfirei, părea încă de săptămâna trecută că proiectul nu va avea nicio piedică pentru a primi un raport favorabil. Cu toate acestea, Guvernul, care a şi adus critici întemeiate, a anunţat că nu susţine iniţiativa, iar senatorul Azamfirei însuşi a cerut o amânare, spre surpriza colegului de la PNL. Toate problemele au dispărut, ca prin minune, într-o săptămână şi marţi, la şedinţă, Guvernul a anunţat ferm, răspicat, ca un elev scos în faţa clasei, prin reprezentantul UEFISCDI, că poate, că doreşte şi că îşi asumă să realizeze platforma propusă. Nu ştim ce s-a întâmplat între timp, câte frunze au fost scuturate şi câte şopârle au sărit speriate de sub ele, dar noi am apreciat că oamenii de ştiinţă din mediul universitar îşi doresc debirocratizarea şi mai puţine raportări, aşa că am votat pentru raportul favorabil. A fost unanimitate.

Trecând de la thriller la tragicomedie, Plx 572/2021, propunerea noastră legislativă prin care se prevedea eliminarea posibilității de a renunţa voluntar la titlul de doctor, a primit raport de respingere. Nu mai insist asupra a ceea ce s-a întâmplat, pentru că v-am relatat faptele la cald, într-o postare anterioară.

Tot marţi, după prânz, a avut loc o şedinţă de Plen a Camerei Deputaţilor, dedicată respingerilor de iniţiative, urmată şi de votul final asupra acestora. Au fost dezbătute aproape 30 de proiecte de pe ordinea de zi, multe dintre ele învechite, în imposibilitatea de a servi scopului lor iniţial, sau care adresau probleme rezolvate între timp. Am selectat pentru voi un singur exemplu:

Plx. 680/2011. Da, citiţi bine, vine tocmai din 2011 şi are o poveste interesantă. Un grup de parlamentari de la PNL (Frâncu), PDL (doamna Plăcintă), PSD (Lazăr), UDMR (Frunda) şi de la “progresişti” (Chivu) a considerat la vremea respectivă că ar fi nimerit să modifice Noul Cod Penal în aşa fel încât “executarea pedepselor, a măsurilor educative şi a măsurilor de siguranţă, pronunţate în baza legii vechi, precum şi toate consecinţele penale ale hotărârilor judecătoreşti privitoare la faptele care nu mai sunt prevăzute de legea nouă încetează prin intrarea în vigoare a legii noi.”

În caz că nu vă mai aduceţi aminte cine erau progresiştii, vorbim de oamenii lui Gabriel Oprea, cei care urmau să constituie UNPR. Legea a fost adoptată de cele două camere, declarată neconstituţională, s-a întors în Parlament şi, iată, o respingem definitiv 10 ani mai târziu

Niciunul dintre iniţiatori nu mai este acum în Parlament. Domnul Lazăr şi-a retras semnătura de pe iniţiativă şi ocupă un post la Curtea de Conturi. Domnul Chivu este secretar general adjunct în Ministerul Apărării Naţionale.

Miercuri a avut loc tumultoasa şedinţă de Plen în care s-a adoptat Proiectul de Hotărâre a Camerei Deputaţilor PHCD 8/2022, prin care se modifică regulamentul Camerei. Ca urmare a agresiunilor verbale şi fizice la care s-a dedat avangarda huliganismului AURist, USL 2.0 a găsit de cuviinţă să pedepsească pe toată lumea şi, de acum înainte, nu se mai pot face filmări în Plen – cu excepția spațiului arondat grupului celui care face filmarea – și deloc în Biroul Permanent sau în Comisii. Nu are rost să vă mai spun că există o derogare în cazul aprobării unei cereri depusă în prealabil la Biroul Permanent, pentru că e foarte puțin probabil ca astfel de cereri să fie vreodată aprobate.

De asemenea, au fost interzise banner-ele. Iar dacă un deputat se abate de la aceste reguli, este pedepsit întregul grup parlamentar din care face parte – o absurditate, din punct de vedere juridic.

Ne-am întors, aşadar, cu 10 ani înapoi, pe vremea când Senatul şi Camera Deputaţilor adoptau fără ruşine proiectul pe care l-am pomenit anterior, ca să îşi scape hoţii şi corupţii din puşcării. “Nu ne deranjaţi nici măcar cu o privire, nu protestaţi, nu mai cereţi transparenţă, lăsaţi şopârlele în fotoliile lor” e mesajul care transpare dinspre Coaliţia de guvernare PSD-PNL-UDMR.

Nu ne rămâne decât să atacăm proiectul de hotărâre la Curtea Constituţională.

Tot miercuri, după-amiază, am participat la un eveniment online cu tema “Reprezentarea politică a femeilor din România”. După prezentarea unui studiu asupra egalității de șanse (România se află pe locul 88 din 166 în ce privește indexul egalității de șanse), printre subiectele abordate în cadrul discuțiilor s-au numărat experiențele negative ale femeilor în politică, hărțuirea sexuală, dezavantajele de a fi femeie în politică, efortul suplimentar pe care o femeie trebuie să îl depună pentru a accede într-o anumită poziție de conducere instituțională.

Din păcate, sondajele de opinie arată că mulți cetățeni nu au încă suficientă încredere în femeile lideri și că percepția multor compatrioți este în continuare aceea specifică societății eminamente patriarhale. Putem și avem obligația să facem mai mult pentru a schimba aceste lucruri.

Vă doresc un weekend plăcut, vreme bună și atenție la sănătate!